De ce creierul tău crede că e totul bine când vorbești singur

Cu toții avem momente când vorbim cu noi înșine și nu neapărat când o facem cu voce tare, ci atunci când analizăm lucrurile și ne mustrăm. În orice caz, creierul nu crede că e ceva greșit în asta.

Câțiva cercetători care au analizat acest aspect al vieții noastre spun că am putea înțelege mai bine condițiile psihice, ca în cazul schizofreniei. Cu alte cuvinte, dacă porți un dialog cu tine însuți, creierul are impresia că vorbești cu o persoană.

Pe baza scanărilor electroencefalografice (EEG) a 42 de persoane, echipa a analizat efectele copiei eferente (o copie internă a unui semnal de ieșire, care produce mișcarea generată de sistemul motor), create de creierul nostru. Una dintre copii a fost trimisă la gură, buze și corzi vocale.

Cu această copie, creierul știe că suntem pe cale să spune ceva. Același proces intern este observat și atunci când oamenii care se bâlbâie: creierul încă așteaptă să-i fie trimise informațiile. Copia reduce impactul sunetului vocii în mintea noastră, astfel încât suntem capabili să ne ocupăm de voci și sunete neașteptate. Cercetătorii au constatat că această reducere s-a produs și când cuvintele nu au fost rostite.

Dacă vrei să testezi teoria cercetătorilor, încearcă să te înregistrezi, iar creierul tău va avea un răspuns mai puternic și mai activ. Această înregistrare sună mai tare în creier, decât dacă ai vorbi cuvintele la același volum. Studiul arată cum creierul aplică același tip de calmare în mințile noastre pentru monolog intern.

De fapt, acesta este exact testul pe care cercetătorii l-au rulat: au înregistrat vocile participanților, după care le-a rulat și i-au rugat să-și imagineze ceva diferit, iar creierul nu a reacționat. Cunoașterea modului în care funcționează acest mecanism ar putea să ne ajute să înțelegem și să tratăm problemele mintale, ca schizofrenia, boală în care oamenii își imaginează voci în mintea lor.

Prin oferirea unei modalități de a măsura în mod direct și precis efectul discursului interior în creier, această cercetare deschide ușa pentru a înțelege modul în care discursul interior ar putea fi diferit la persoanele cu boli psihice.